Nostalgică... amintirea noastră

 Nostalgică e noaptea, efemeră
 Purtând spre mine alaiul ei de stele,
 Am rămas captiv într-a iubirii sferă
 Un veșnic călător prin visele mele.
 
 Luna fredonează al nopților cântec
 Aștrii toți dansează după ritm,
 Am rămas ascuns într-al Lunii pântec
 Dar nostalgia nopții încă o mai simt.
 
 Nostalgică îmi este amintirea noastră,
 Visam să evadăm spre nemurire,
 Limita să ne fie doar zarea albastră,
 Și-am atins-o... cu a mea privire.
 
 Într-a iubirii sferă am rămas captiv,
 Am rămas cu Zarea, Stelele și Luna,
 Timpul ne-a lăsat fără nici-un motiv,
 Și azi către tine încă mai întind mâna.
 
 Din neant poate apari să mi-o cuprinzi
 Ca să mă tragi spre tine inc-o dată,
 Dar numai noaptea știe unde te ascunzi
 Și de ne-om revedea poate vreodată.
 
 Autor: Răzvan Isac 22-06-2014