R : Sunt un călător stelar
Prin visele-ți pribege!
De ce numai lacrimi și amar
Pe noi pot să ne lege?!
N: Sunt preoteasa sufletului tău,
Iar tu ești sacerdotul meu!
Dragul meu, mi-e atât de greu!
Știi tu oare că-mi fac așternut din lacrimi sângerii,
Așteptându-te, rugându-mă la Zei, întrebându-mă când ai să vii?!
R: Iar eu, așternut îmi fac
Din rugămințile neîncetate!
Oare Zeii nu mă plac,
De mi te țin așa departe?!
Sunt sacerdotul tău – cel ce are o nemăsurată credință;
Cel ce speră în continuare, că într-o zi, cu ușurință,
Vom străbate aceste vânturi și ploi,
Și ne vom unii să fim un întreg;
Așa cum au prezis străbunii pentru noi!
N : Călătorii astrale am început și eu să fac!
Dar Universul îmi spune să nu mă mișc și să tac!
Cer pact cu stele și luna,
Căci vreau să te simt, să te ating oriunde ai fi,
Dar, acum arhanghelii îmi dau de veste că nu mai e mult, până ce în brațele mele va să vii!
Dragul meu, știi tu oare că flacăra răbdării am aprins-o,
Iar pe cea a credinței nici măcar o dată nu am stins-o?!
Când alții îmi spun ” Fecioară ai inima de gheață! ”
Eu știu că tu ești acolo – gândul că nu mai e mult, mă ține în viață!
R: Simt că îmi ești fecioară cu inima de aur,
și nu încetez să îți cânt dragostea la al meu flaut!
Știu că îmi ești icoană -draga mea- în al meu suflet rămâi etern tezaur!
Ohh Doamne, cât timp a trecut...
Acum Universul și Stelele sunt călători cu mine,
Îmi îndrumă pașii cum știu ei mai bine,
spre al tău parfum...
A început să-mi fiarbă sângele în vine -
Cu lacrimi arzânde de bucurie, simt cum mă aproprii de tine!
N : Simt că auzi... cum fredonez în adâncul inimii o melodie ce doar noi doi o știm!
E melodia ce îngerii ne-au ales-o,
E melodia ce planetele toate, din cele mai sclipitoare colțuri, versurile ei au cules-o!
Știu că simți că te-am așteptat!
Ispita mereu am îndepărtat!
Pentru tine dragul meu,
sunt suflet și trup mereu!
Negreșit toate acestea au meritat!
Tu al meu prinț, al meu zeu, al meu tot,
Pentru tine toate le-am îndurat,
Și problemele în reușite le-am transformat!
R: Stelele toate-mi șoptesc
Fiecare vers ce-mi cânți!
Iar eu tot mai mult te iubesc,
Când cu al tau cânt mă înfierbânți!
O să ne iesim în cale,
Tu raze de soare, eu petale,
Și vom înveseli primăvara
Și vom admira iarna!
N: Și uite cum ne-am întrezărit,
Dragul meu soț, dragul meu iubit!
Mulțumim Domnului, Universului și Tuturor celor ce în ceruri ne-au unit!
Și iată cum povestim,
În poezii, iubirea noastră altora le-o împărtășim,
De la pământ pân' la cer și înapoi, peste timpuri va să audă lumea de noi!
R and N : Flacăra credinței a biruit! Răul și Ispita am mistuit!
Pasiuni de neînchipuit s-au ivit! Buzele tale dulci efectiv m-au înnebunit!
Drumurile noastre s-au împreunat Și Îngerii ne cântă, de azi neîncetat!
Ne contopim într-un singur trup, și-mi aduc aminte cum cu Credința și Iubirea,
cumpenele toate noi doi le-am rupt!
Se aude că Suntem două stele pe zarea albastră,
Ce strălucirea mulți nu pot să le-o privească!
Autori : Nicoll Hellen și Răzvan Isac ( Duet în Poezie ) 12-06-2014
Prin visele-ți pribege!
De ce numai lacrimi și amar
Pe noi pot să ne lege?!
N: Sunt preoteasa sufletului tău,
Iar tu ești sacerdotul meu!
Dragul meu, mi-e atât de greu!
Știi tu oare că-mi fac așternut din lacrimi sângerii,
Așteptându-te, rugându-mă la Zei, întrebându-mă când ai să vii?!
R: Iar eu, așternut îmi fac
Din rugămințile neîncetate!
Oare Zeii nu mă plac,
De mi te țin așa departe?!
Sunt sacerdotul tău – cel ce are o nemăsurată credință;
Cel ce speră în continuare, că într-o zi, cu ușurință,
Vom străbate aceste vânturi și ploi,
Și ne vom unii să fim un întreg;
Așa cum au prezis străbunii pentru noi!
N : Călătorii astrale am început și eu să fac!
Dar Universul îmi spune să nu mă mișc și să tac!
Cer pact cu stele și luna,
Căci vreau să te simt, să te ating oriunde ai fi,
Dar, acum arhanghelii îmi dau de veste că nu mai e mult, până ce în brațele mele va să vii!
Dragul meu, știi tu oare că flacăra răbdării am aprins-o,
Iar pe cea a credinței nici măcar o dată nu am stins-o?!
Când alții îmi spun ” Fecioară ai inima de gheață! ”
Eu știu că tu ești acolo – gândul că nu mai e mult, mă ține în viață!
R: Simt că îmi ești fecioară cu inima de aur,
și nu încetez să îți cânt dragostea la al meu flaut!
Știu că îmi ești icoană -draga mea- în al meu suflet rămâi etern tezaur!
Ohh Doamne, cât timp a trecut...
Acum Universul și Stelele sunt călători cu mine,
Îmi îndrumă pașii cum știu ei mai bine,
spre al tău parfum...
A început să-mi fiarbă sângele în vine -
Cu lacrimi arzânde de bucurie, simt cum mă aproprii de tine!
N : Simt că auzi... cum fredonez în adâncul inimii o melodie ce doar noi doi o știm!
E melodia ce îngerii ne-au ales-o,
E melodia ce planetele toate, din cele mai sclipitoare colțuri, versurile ei au cules-o!
Știu că simți că te-am așteptat!
Ispita mereu am îndepărtat!
Pentru tine dragul meu,
sunt suflet și trup mereu!
Negreșit toate acestea au meritat!
Tu al meu prinț, al meu zeu, al meu tot,
Pentru tine toate le-am îndurat,
Și problemele în reușite le-am transformat!
R: Stelele toate-mi șoptesc
Fiecare vers ce-mi cânți!
Iar eu tot mai mult te iubesc,
Când cu al tau cânt mă înfierbânți!
O să ne iesim în cale,
Tu raze de soare, eu petale,
Și vom înveseli primăvara
Și vom admira iarna!
N: Și uite cum ne-am întrezărit,
Dragul meu soț, dragul meu iubit!
Mulțumim Domnului, Universului și Tuturor celor ce în ceruri ne-au unit!
Și iată cum povestim,
În poezii, iubirea noastră altora le-o împărtășim,
De la pământ pân' la cer și înapoi, peste timpuri va să audă lumea de noi!
R and N : Flacăra credinței a biruit! Răul și Ispita am mistuit!
Pasiuni de neînchipuit s-au ivit! Buzele tale dulci efectiv m-au înnebunit!
Drumurile noastre s-au împreunat Și Îngerii ne cântă, de azi neîncetat!
Ne contopim într-un singur trup, și-mi aduc aminte cum cu Credința și Iubirea,
cumpenele toate noi doi le-am rupt!
Se aude că Suntem două stele pe zarea albastră,
Ce strălucirea mulți nu pot să le-o privească!
Autori : Nicoll Hellen și Răzvan Isac ( Duet în Poezie ) 12-06-2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu