Îneacă-te amar

 Să-mi înec amarul, să te uit pe tine,
 Sorb dintr-un pahar vinul rozaliu,
 Stau în crâșmă... nu, nu este bine,
 Să fac altceva acum nici nu știu.
 
 Am citit biletul ce tu mi-ai lăsat
 Și nu mai știu liniștea ce e,
 Unde așa grăbită, oare ai plecat?
 Și mă lași să mor din dragoste!
 
 Singurul meu prieten e sticla cu vin
 Cu ea vorbesc, tace și m-ascultă,
 Singura ce știe că viața mea e chin
 Și mă consolează chiar de este mută.
 
 Mai torn un pahar, mai vărs o lacrimă
 De durere sunt cuprinse simțurile toate,
 Acum și viața mea îmi este anonimă
 Și inima să-ndure nu mai poate.
 
 Îneacă-te amar, te rog să îmi dai pace
 Nu vezi că-s firav și nu mai pot,
 Ia cu tine dorul ce sufletul îmi coace
 Și duceți-vă departe rău de tot.
 
 Se termină vinul, sunt terminat și eu
 Și tare-aș vrea acum să dorm, să uit,
 De amarul care a năpădit sufletul meu
 Când m-a părăsit ființa ce-am iubit.
 
 Autor: Răzvan Isac 07-06-2014