Insula Floarea Uitării

 În căușul palmei mele 
 Am cuprins câteva stele,
 Aș fi cuprins și cerul tot,
 Dar să ți-l dau azi nu mai pot.
 
 Ești ascunsă printre vise,
 Printre lacrimile-nchise,
 Într-un cufăr cu uitarea,
 Ai plecat pe-un val, cu marea.
 
 Vântul te îndepărtează
 Tot mai mult de malul meu,
 Inima îmi tot oftează,
 Vreau să plec cu-n val și eu.
 
 Să te prind din urmă, poate
 Totul ar avea un sens,
 Să umplu golurile toate
 Cu al tău sărut intens.
 
 Să găsesc în largul mării,
 Fiind purtat de al meu val,
 Insula Floarea Uitării,
 Tu să mă aștepți la mal.
 
 Insula să fie a noastră,
 Să uităm ce a fost rău,
 Să privim spre zarea albastră
 Apusul meu, apusul tău.
 
 Răsăritul să ne fie
 Binecuvântat de soare,
 Zi de zi o bucurie,
 Mereu binecuvântare.
 
 Autor: Răzvan Isac 27-06-2014