Pe la teiul ce altădată

 Pe la teiul ce altădată
 Ne da umbră ziua toată,
 Trec și azi din când în când
 Să limpezesc al meu gând.
 
 Teiul e bătrân și veșted,
 Nici obrazu-mi nu e neted,
 Anii lasă a lor amprentă,
 Azi și tu îmi ești absentă.
 
 Vreau trecutul să mă cheme
 Să mai stau sub tei o vreme,
 Să te pot strânge la piept...
 Singuratea n-o accept!
 
 Și de-o fi să-mi treacă timpul,
 Și pe tin' nu te-oi vedea,
 Vreau să îți desenez chipul
 Pe flori de tei iubirea mea.
 
 A ta gură, buze dulci
 Să le sărut când bate vântul,
 Capul la pieptu-ți să-mi culci
 Să fim una cu pământul.
 
 Când mi-e dor de al tău zâmbet
 Și de-a ta privire dor,
 Merg la teiul ce ți-e suflet
 Vreau la umbra lui să mor.
 
 Să mă îngroape frații mei
 Unde mi-a plăcut mai mult,
 Sub al nostru bătrân tei
 Glasul vântului s-ascult.
 
 Și pe tin' să te găsesc
 Așteptându-mă să vin,
 Îmbrăcată-n strai ceresc
 Să mă strigi cu grai divin.
 
 Nu-i cum am vrut, dar este bine
 Azi tu mă ai, și eu pe tine,
 Suntem cum am fost odată
 Uniți de dragostea curată.
 
 Alături de îngeri de azi înainte
 Ne vom șoptii aceleași cuvinte,
 La umbră de tei, adieri de vânt
 Ne va unii al nost legământ.
 
 Autor: Răzvan Isac 18-06-2014