Oglindă-n suflet

 În miez de noapte cuget
 Și-a mele cugetări,
 Sunt precum un urlet
 Cuprins de frământări.
 
 În suflet am osânda
 Ce-o port mereu cu mine,
 Ea îmi este oglinda,
 În ea te văd pe tine.
 
 Reflexia iubirii mele
 Și a tot ce tu mi-ai fost,
 Cerul tot, perdea de stele,
 Suferința fără rost.
 
 Asta mi-e osânda grea
 Să te port oglindă-n suflet,
 Să vreau, tu să nu poți pleca
 Și tot mai mult să cuget.
 
 Fiecare cuget este 
 Un cuțit întors în rană,
 E sfârșitul de poveste
 Al iubirii de o toamnă.
 
 Autor: Răzvan Isac 24-06-2014