Amorul ce arde mocnit

 Amorul ce arde mocnit
 Doare atât de tare,
 Sufletul ți-e istovit
 Și nu are scăpare.
 
 Încă de la început,
 Până să afli ce-i iubirea,
 Inima rău te-a durut,
 Presimțea dezamăgirea.
 
 Mai târziu când ai aflat-o,
 Ai simțit mare fior,
 Toată inima ai dat-o,
 Ș-acum te usuci de dor.
 
 Ai crezut că o să fie,
 Iubirea fagure de miere,
 Dar în loc de bucurie,
Ți-a adus numai durere.
 
 O iubire după alta
 Treceau prin sufletul tău,
 Tu ai fost numai unealta
 Unui joc atât de rău.
 
 Ce simțeai era ranchiună
 Și dezamăgire poate,
 Căci iubirea-i o minciună
 Când ți-e bine, atunci te bate.
 
 Și te lasă abandonat
 Pe un câmp al dorului,
 Cu sufletul măcinat
 Sub albastrul cerului.
 
 Ieși în drum și îl continui,
 Cu speranța că-ntr-o zi,
 Din iubire nu mai chinui,
 Uiți de ieri și trăiești azi.
 
 Te gândești la viitor 
 Să uiți trecutul meschin,
 Va fi mai promițător
 Fără dor și fără chin.
 
 E bine să ai speranță,
 Dar și ea te lasă singur,
 Când iei palme de la viață,
 Pe nimic nu mai ești sigur.
 
 Și mergi mai departe,
 Cu fruntea tot mai sus,
 Dând tot răul la o parte,
 A fost în suflet un intrus.
 
 Autor: Răzvan Isac 04-06-2014