Ale dragostei văpăi

 Într-ale dragostei văpăi
 Ard fără să am scăpare,
 Dulceața ochilor săi
 Mi-a făcut zilele amare.
 
 Of, iubire nestemată
 Când inima mi-o cuprinzi,
 Mi-este viața blestemată,
 Focul tu îl tot aprinzi.
 
 Nu faci altceva decât
 Rănile să le adâncești,
 Te-aș uita, astfel încât
 Tu să nu mă mai rănești.
 
 Am oftat și-am pătimit
 Din pricina iubirii,
 Dorul greu m-a răstignit
 De crucea dezamăgirii.
 
 Astăzi casa noastră-i goală,
 Vântul suflă prin ferești,
 Eu am fost cuprins de boală,
 Tu de mult plecată ești.
 
 Prin odaia prăfuită
 Și încărcată cu amintiri,
 Azi doar soarele se uită
 Cu îndelungile sclipiri;
 
 -Ale razelor ce odată
 Pe amândoi ne mângâiau,
 Nu aș crede că vreodată
 De la capăt am s-o iau.
 
 Autor: Răzvan Isac 25-06-2014