Izvor de gânduri

 Mi-e sufletul un labirint
 Și deseori mă pierd,
 Doar poezia mi-e alint
 Când doruri rău mă ard.
 
 Izvor de gânduri plin,
 Mi-e inima sărmana,
 Toate trec, altele vin,
 Când se vindecă rana?
 
 E deschisă și mă seacă,
 Sufletul mi-e un vulcan,
 Dorul vine, dorul pleacă,
 Și-i greu ca un bolovan.
 
 Izvor de gânduri nesecat
 Inundă-mi trupul tot,
 S-aștern pe foaie neîncetat
 Versuri cate am sa pot.
 
 Izvor de gânduri așternute
 Pe coli albe de hârtie,
 Din suflet iubiri cernute
 Ce n-au fost cândva să fie.
 
 Sunt cuvintele rostite
 De graiul mut al inimii,
 În poeme plămădite,
 Ale mele gânduri mii.
 
 ............................................
 
 Tu izvor de gânduri plin,
 De dragoste, de venin,
 Limpezește-te odată,
 Cât inima-mi să mai poată?
 
 Autor: Răzvan Isac 02-06-2014