Te-ai pierdut în umbra nopții

 Ai lăsat o floare-n glastră
 Și în urma ta mult dor,
 Mai scot capul pe fereastră
 S-aud urma pașilor.
 
 Ce se aude-i doar pustiul,
 Golul din sufletul meu,
 N-a mai înflorit nici teiul,
 N-am să mai trăiesc nici eu.
 
 Inima mi-e tot mai slabă,
 Și bătăile-i se duc,
 Prea devreme, prea în grabă,
 Zorii zilei n-am s-apuc.
 
 Te-ai pierdut în umbra nopții
 Pe un drum ce nu-l cunoști,
 Te-am strigat, dar glasul meu
 Tu nici nu-l mai recunoști.
 
 Acum am ajuns sihastru
 Într-o lume ce-i străină,
 Singur sub cerul albastru
 Cu o soartă prea haină.
 
 Autor: Răzvan Isac 10-06-2014