Am semănat iubire

 Am semănat iubire, și am cules tristețe 
 Ți-am tratat inima cu delicatețe, 
 Mă simt atât de gol, și invizibil chiar 
 Căci tu nu m-ai iubit, nici un pic măcar. 
  
 Aș face imposibilul, să-ți dau ceea ce vrei, 
 Ție nu-ți mai pasă, de lacrima din ochii mei, 
 S-a uscat pe obraz, lăsând urme adânci 
 Cu nepăsarea ta, în foc, sufletul îmi arunci. 
  
 Și arde, arde, arde... de dor, iubire oarbă 
 Și firul vieții mele-i, ca un fir de iarbă, 
 Subțire și firav, se poate rupe oricând, de dor 
 Nici nu îmi pasă dacă acum, ar fi ca să mor. 
  
 Îmi voi purta păcatul, de-a te iubi prea mult 
 Iubirea ce-ți purtam, ai uitat-o demult, 
 De tine și-al tău suflet, atât de crud cu mine 
 Azi mă îndepărtez, am să te las cu bine. 
  
 Vei mai găsi tu oare, o dragoste curată? 
 Te-am iubit pe tine, ți-am dat viața mea toată... 
 Azi sunt în agonie, tânjesc după iubire, 
 Iubirea pentru mine, e doar o amintire. 
  
 Autor: Răzvan Isac 03-01-2014