Iubirea, e lanțul de foc

 Iubirea, e lanțul de foc, ce ține două suflete aproape,  
 Iubirea este puntea lor, oriunde în lume ele s-ar afla! 
 Iubirea, îți dă aripi ca să atingi cerul, 
 Dar ți le și ia, căderea s-o simți. 

 Lanțul se poate rupe uneori, atunci când iubim posesiv 
 Și puntea de vânt legănată, ne poate arunca în abis. 
 Ne avântăm în iubire, fără să avem habar, 
 Iubirea nu-i nemurire, dar poți din iubire să mori. 
  
 Toți din iubire am suferit odată, 
 Și-n suflete răni ne-au rămas, 
 Dându-ne toată suflarea, speranța 
 Pe câteva șoapte dulci de iubire. 
  
 Atât de complexă-i iubirea, de neînțeles uneori 
 Azi râzi, atingi fericirea... și mâine în lacrimi te îneci. 
 Sunt suflete care ar muri din iubire,  
 Și apoi ar renaște din nou să iubească. 
  
 Trăind în speranță și iubire absolută, sufletul 
 Degajă ce are, sentimente și ură... iubire, 
 Ce de atâtea ori lasă urmări, cicatrici atât de profunde, 
 Ce pot să străpungă și inimi de fier. 
  
 Autor: Răzvan Isac 19-01-2014