Freamăt de suflet

 Freamăt de suflet în gheara uitării,
 Lăsat să aștept pe peronul gării,
 Trenul ce avea să mă ducă spre tine,
 Eu tot aștept, dar el nu mai vine.
 
 Și las deznădejdea să mă cuprindă,
 Singurătatea dorul să-mi aprindă,
 Pe un peron rece de gară, încet
 Inima goală se afundă în scâncet.
 
 Trenul iubirii a ratat gara mea, și eu
 Plec spre uitarea sufletului meu,
 Rătăcesc pe drumuri fără sfârșit
 Poate prind trenul cel mult dorit.
 
 Autor: Răzvan Isac 31-01-2014