Sunt ca o barcă uitată pe lac

 Mă doare păcatul 
 Și sufletul doare, 
 M-a prins blestematul  
 Într-ale lui gheare. 
  
 Păcat mi-e iubirea, 
 Iubesc cu păcat, 
 N-ating nemurirea 
 În ispită am scăpat. 
  
 Prețul suprem, despărțirea 
 Azi cu iubirea-l plătesc, 
 Rămân numai eu, amintirea 
 Nicicând n-am să mai iubesc. 
  
 M-a luat nepăsarea 
 În zbor către stele, 
 A luat și uitarea 
 Gândurile mele. 
  
 Mi-e sufletul sec 
 Lipsit de iubire, 
 Cu plânsul mă înec, 
 Suspin în neștire. 

 Sunt ca o barcă 
 Uitată pe lac, 
 Pustiu ca o bancă 
 În bezna din parc.
  
 Autor: Răzvan Isac 23-01-2014