Călător sunt printre stele

 Călător sunt printre stele
 Eu și dorurile mele,
 Călător prin viața asta
 Ce mi-a adus doar năpasta...
 
 Năpasta grea și atât de dură
 Ce fericirea mi-o fură,
 Și-o dă-n lumi îndepărtate
 Ascunsă poate într-o cetate.
 
 Sunt un călător pribeag
 Bătrân de timp, într-un toiag,
 Un colindător prin vise
 Ce încă nu au fost stinse.
 
 Cu vise mă hrănesc să pot
 Sufletu-mi din tristeți să-mi scot,
 Să pot merge mai departe
 Pe-un drum cu amintiri deșarte.
 
 O amintire-i viața mea stingheră
 Un pustnic eu, uitat într-o galeră,
 Înconjurat de vise spulberate,
 Unde nu-i zi, ci întunecata noapte.
 
 Autor: Răzvan Isac 30-01-2014