De-ar fi dorul să dispară

 Nu încerc să par nicicum, 
 Sunt cules poate din drum, 
 Și a mele vorbe, toate, 
 Sunt culese din cer, poate. 
  
 Mi-au fost dictate în gând 
 Toate cuvintele pe rând, 
 Mai departe să le dau 
 Celor ce cuvinte n-au. 
  
 În tăcere-și plâng durerea 
 Atunci când iubirea-i rea, 
 Și la mulți sucește minți 
 Fie ei cât de cuminți. 
  
 Nu încerc să par nicicum 
 Sunt din focu-ți numai fum, 
 Of iubire tu ce arzi 
 În suflet ca smoala cazi. 
  
 Rănile tale-s adânci, 
 Nu îți pare rău atunci? 
 Când vezi inimi sfâșiate, 
 De tine dorule călcate. 
  
 De-ar fi dorul să dispară 
 N-ar mai fi iubirea amară, 
 N-ar mai fi suflete goale, 
 Nici a mea inimă moale. 
  
 Vulnerabili suntem noi, 
 Ne lăsăm udați de ploi, 
 Ploi de lacrimi și suspine 
 Atunci când iubirea vine. 
  
 Autor: Răzvan Isac 14-01-2014