Să mori din iubire nu-i, cum credeam, ușor

 Se lasă întunericul peste sufletul meu,
 Va fii în beznă iar, așa cum a mai fost,
 Tristețea îl cuprinde, cuprins sunt și eu
 De cruda amărăciune a vieți-mi fără rost.
 
 Să trăiești cu speranța, nu e deloc ușor
 Chiar dacă unii spun că este bine,
 Îți condamni inima să se înece-n dor
 Sufletu-ți păcălești, cu false zile senine.
 
 Trece o zi, trec alte două, viața poate trece
 Tu rămâi ferm, încrezător, sperând...
 Dar vezi tu, timpul, dragostea e rece,
 Uneori te lasă, să te amăgești visând.
 
 În lume totul e înșelător
 Dragostea, viața, timpul,
 Trăiești precum un visător
 Sperând să îi vezi chipul.
 
 Și ea se pierde în neant, tu vei rămâne solitar
 Vei încerca să-ți alini dorul, în beznă vei pleca,
 În cripta rece pregătită, de mâinile unui zidar
 Oricât sufletul tău încearcă, nu te va îndupleca.
 
 Și atunci moare și speranța, odată cu tine
 Nu te-a ajutat deloc, ți-ai făcut iluzii,
 Te-ai înecat în lacrimi multe, amarele suspine
 Iubirea ți-a jucat o farsă, au fost numai confuzii.
 
 Și îți va fii inima rece, ca un cub de gheață
 Ai sperat la o iubire, și-ai fost cuprins de dor,
 Acum sufletu-ți rătăcește în a morții ceață,
 Să mori din iubire nu-i, cum credeam, ușor.
 
 Autor: Răzvan Isac 27-01-2014