Dragoste vituperă

 A mea iubire ți-a fost Sfântă 
 Și al meu suflet devotat, 
 Acum mi-e inima tot frântă, 
 Eu în uitare încarcerat. 
  
 N-au valorat cât un grăunte 
 A mele șoapte de iubire, 
 Mi-e durerea cât un munte, 
 La fel a mea dezamăgire. 
  
 Cad picături fierbinți de ceară 
 Peste sufletu-mi rănit, 
 La fel acum, ca prima oară 
 De iubire am fost mințit. 
  
 De astăzi voi purta o mască 
 Să mă ascund de ochii lumii, 
 În sufletu-mi să năpustească 
 Doar lacrimi și uitarea vremii. 
  
 Și de-ți va fii vreodată dor 
 Vei știi unde să dai de mine, 
 Am plecat simplu călător 
 În visele ce-au fost cu tine. 
  
 Adormi iubita mea și-n somnu-ți 
 Să mă mai ții la pieptul tău, 
 Mereu să știi, ți-am păstrat locu-ți 
 În sufletu-mi cuprins de rău. 
  
 Și-a tale mângâieri deșarte 
 Chiar și din vis vor alina, 
 A mele gânduri de mult moarte 
 Ce într-o zi vor reînvia. 
  
 Poate sufletu-mi pe moarte 
 Așa gândește, încă speră, 
 Că agonia-i, de departe 
 S-o simți dragoste vituperă. 
  
 Autor: Răzvan Isac 17-01-2014