La umbra nucului bătrân

 La umbra nucului bătrân 
 Întins pe iarba verde, 
 Toate dorurile-mi spun 
 Unde nimeni nu mă vede. 
  
 Vorbesc nucule cu tine 
 Tu ești cel ce mă-nțelege, 
 Ai fost mereu lângă mine 
 Când toți vroiau să mă lege. 
  
 Vroiau să lege a mea inimă 
 De-o iubire neînțeleasă, 
 Pentru unii chiar sublimă 
 Dar nu de mine aleasă. 
  
 A mea inimă iubește 
 Dar nu pe cine vor ei, 
 Sufletu-mi se-ndrăgostește 
 De-al ei păr, floare de tei. 
  
 Și de ochii-i, două stele 
 S-a îndrăgostit inima, 
 De nu-i în brațele mele, 
 Cine mă va alina? 
  
 Nucule tu îmi dai sfaturi 
 Când prin frunze vântu-ți bate, 
 Niciodată nu te saturi 
 S-auzi gândurile-mi toate. 
  
 Am nevoie acum de tine 
 Și de sfatu-ți înțelept, 
 Să-i spun să vină cu mine, 
 Nucule, s-au mai aștept? 
  
 Sfătuiește-te cu vântul 
 S-apoi dă-mi răspunsul tău, 
 Îți voi asculta cuvântul, 
 Știu că nu voi face rău. 
  
 Am încredere în tine, 
 Tu ești al meu sfetnic, 
 Tu să fii al meu frățâne 
 Vei fii mereu vrednic. 
  
 Autor: Răzvan Isac 17-01-2014