De sub balcon îți cânt o serenadă

 De sub balcon îți cânt o serenadă, 
 Cuvinte dulci ce odată îți plăceau, 
 Ieși până afară, ochii-ți să mă vadă, 
 Sub stele, să-mi cazi în brațe vreau. 
  
 Și azi, la fel ca-n prima zi îți place 
 S-auzi glasul meu ce întruna strigă... 
 În vers de serenadă noaptea tace 
 Și-n piept începe dorul să mă frigă. 
  
 Te ascunzi după perdea cu lampa stinsă 
 Și mă privești din bezna casei tale, 
 Mă vezi de-a ta iubire cât duc lipsă, 
 N-ai vrut încă o dat' să-mi ieși în cale. 
  
 N-ai vrut să ieși afară să m-asculți, 
 În noapte n-ai mai vrut o serenadă, 
 Acum sub razele luceferilor mulți... 
 Dispar în umbră, fredonând o baladă. 
  
 Iubirea este aripi de îngeri, nevăzute, 
 Îngerii ce știu ce-i nemurirea! 
 Vreau să ating pe cer stelele multe 
 Acolo îmi voi găsi, poate iubirea...
  
 Autor: Răzvan Isac 21-01-2014