Scrisoare către suflet

 Îți scriu suflete azi, căci mâine-i poate prea tarziu,
 Nu știu ce va fi mâine, poate n-am să mai fiu, 
 Te rog păstrează-mi vie clipa, primului sărut de foc 
 Ce mi l-a dat iubita mea, și-a zis că-mi va purta noroc. 
  
 Suflete te rog să-mi dai, răgaz să-mi țin la piept iubita 
 Să-i spun cât o iubesc de mult, nicicând n-o voi uita, 
 Vreau să mai petrec cu ea, așa cum petreceam odată 
 Minunate clipe-n doi, dragostea noastră era curată. 
  
 Îți scriu suflete azi, îți spun ce nu ți-am spus nicicând, 
 Împreună am păstrat, secretul vieții noastre-n gând, 
 L-am ascuns într-o cămară, ce o porți mereu cu tine, 
 Suflete, de trupu-mi poate, te vei despărții ca mâine. 
  
 De-ar fi să mor aș vrea să fiu, pe mormântu-mi o tulipă 
 Să o uzi cu a tale lacrimi, suflet să nu uiți o clipă, 
 De iubirea ce odată, am păstrat cu atâta drag 
 Chiar dacă uneori a fost, tăioasă precum un baltag. 
  
 Suflete, ți-am scris ceva din gândurile mele triste 
 Sper, în lume așa tristețe, nicicând să nu mai existe, 
 Am acaparat-o toată, am iubit, încă iubesc 
 Suflete sunt sigur, eu, din dragoste mă prăpădesc. 
  
 Autor: Răzvan Isac 04-01-2014